Despre

N.STROE (Stroe Nacht) s-a născut pe 5 mai 1905, în comuna Răcăciuni, județul Bacău. În perioada interbelică a format împreună cu Vasile Vasilache unul dintre cele mai îndrăgite cupluri umoristice –  Stroe și Vasilache -, care a făcut istorie în Teatrul de Revistă românesc.

“Ei rămân în istoria Revistei românești nu numai cu valoarea artei lor ci, mai presus de toate, cu gestul care adesea mi se pare incomensurabil, de a fi trăit și de a fi murit prieteni”,  scria Aurel Storin, în cartea sa, “Farmecul discret al revistei”.

STROE a debutat în teatru ca figurant la Teatrul Mic, iar primul rol adevărat a fost în piesa „Azais” de Louis Verneuil, unde a jucat alături de Leny Caler și Ion Iancovescu. Pe Vasilache îl cunoaște la Grădina Volta-Buzești și devin prieteni de nedespărțit. Până în 1944, la dispariția prematură a lui Vasilache, cei doi prieteni vor forma cel mai cunoscut și popular cuplu umoristic din România interbelică.

Prima emisiune „Ora veselă”, care le-a adus ulterior notorietatea, s-a transmis la Radio București pe data de 9 ianuarie 1929. În fiecare duminică, la ora 14.30, cei doi se auzeau la Radio, în această emisiune, cu refrenul: “Alo, alo, aici e radio/ Stroe și Vasilache, lache, lache…”.  Pe 1 septembrie 1932, îl conving pe directorul Radiodifuziunii, profesorul Mugur, să apară “pe viu” la “Ora veselă”. În 1932, STROE făcea deja parte din trupa Teatrului “Cărăbuș”, alături de Constantin Tănase, Mia Apostolescu, Al.Giugaru, Lulu Savu, Niculescu-Buzău. Alături de ei care joacă în revista “Ura, Cărăbuș!”.

În 1934, STROE și Vasilache joacă și realizează – căci semnează scenariul și regia -, primul film muzical românesc, “Bing Bang”. Din distribuție, mai făceau parte Grigore Vasiliu Birlic, Nora Piacentini (prima soție a lui Stroe), Nutzi Pantazzi, Al. Giovani, Titi Botez.

În 1935, realizează și filmul “Ora veselă”. Joacă la Teatrul “Alhambra” și în spectacolele de revistă ale Teatrului “Cărăbuș”, condus de Constantin Tănase. Iar în 1939, participă alături de Constantin Tănase la turneul “Cărăbușului” în Orient, la Istanbul, Cairo, Beirut, Tel Aviv, Ierusalim.

În 1940, deși li se interzice să mai apară împreună pe scenă, prietenia lor strânsă i-a făcut să continue să scrie și să compună împreună. Vasilache juca în spectacolele de la „Cărăbuș” și „Alhambra”, iar N.STROE la Teatrul „Barașeum”, teatrul artiștilor evrei.

STROE și Vasilache au scris nenumărate texte pentru reviste și comedii muzicale care s-au jucat pe scena teatrului lui Tănase, între 1941 și 1944: revista “De lemn Tănase”, dar și comediile muzicale care s-au montat pe scena sălii Savoy – “Acceleratul 402” (scrisă pentru Birlic și Nora Piacentini, prima soție a lui STROE), “Firfirică”, “Săracu’ Gică”, “Cavaler Gândac”, “Apartamentul 54”, “Într-un ceas bun”, “Un băiat de zahăr”, “Vila cu iluzii”, “Străbunescu & Comp”, “Piccolo”. Dar și cântece, precum “Trurli Trurli”, „Du-mă acasă, măi, tramvai”, „Nu plâng pentru nimeni”, „Dragoste, poveste veche” care vor deveni celebre.

În 1944, pe 4 aprilie, Vasile Vasilache moare în urma unui bombardament asupra Bucureștilor. După prematurul deces al partenerului său de scenă, N.STROE continuă singur transmiterea live, ani în șir, a popularei emisiuni “Ora veselă”, care începea totdeauna cu refrenul: “Alo, alo, aici e Stroe/ Și roagă să-i dați voie,/ O clipă să vă-nveselească,/ Să glumească,/ Iar cu Voi”. Vor urma și alte emisiuni radiofonice în care apare cu un mare succes la public: “Satira și umorul” și “Unda veselă”.

Va continua să joace în spectacole de revistă. Unul dintre ele este “Gioconda la Savoy”, în toamna lui 1945, în prima stagiune a trupei Cărăbușului fără Constantin Tănase.

De asemenea, după ce rămane singur, înființează împreună cu actorii Nora Piacentini și Mircea Șeptilici, Teatrul “Atlantic” unde, timp de patru ani, joacă în reviste și comedii cu sala plină. După naționalizare, N.STROE și trupa de artiști de la „Atlantic” se mută la Teatrul de Estradă, împreună cu Elly Roman, Zizi Serban, Didi Ionescu, Rolanda Camin, Gică Petrescu, Ion Antonescu-Cărăbuș și alții. Aici, timp de doi ani, colaborează împreună cu compozitorul Elly Roman. Cu această ocazie, N.STROE dă numele teatrului – Teatrul satiric-muzical „Constantin Tănase”. Joacă, pe scena acestui teatru în: “Primul spectacol”, “Fără mănuși”, “Cer cuvântul!”, “Pe aripile Revistei”, “Un băiat iubește o fată”, “Nu aduce ziua ce aduce noaptea”, “Concertul tinereții”, “Magazin de Stat”, pentru unele dintre aceste spectacole scriind și textele. În urma unor dispute cu directorul teatrului de atunci, Sandu Eliad, N.STROE se pensionează și părăsește teatrul pe care îl… botezase și căruia îi dăduse timpul și sufletul său. Înființează propria trupă de teatru, cu care va apărea în spectacole de „micro-revistă”, așa cum le numea, atât la București, cât și în țară

În anul 1977, N.STROE emigrează în Israel, alături de soția sa, Rolanda Camin, și de copiii lor.

Se stinge din viață pe 24 iunie 1990, la Tel Aviv.

“Timp de aproape cinci decenii a slujit cu dăruire și devotament revista. A creat texte, muzică, a făcut regie și teatre: Majestic, Barașeum, Atlantic, Savoy, pe care le-a condus și le-a întreținut cu verva sa umoristică, singur, fără marele său prieten, Vasile Vasilache. A fost o instituție a umorului, susținut de un număr impresionant de buni textieri: N.Kanner, Eugen Mirea, Aurel Felea, Jack Fulga, F. Firea și el însuși”, scria Al. Lazăr, despre N.STROE.

În 2011, mari artişti au omagiat la Sala Savoy a Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” cel mai iubit cuplu de actori din Bucureştii interbelici, Stroe și Vasilache, cu un spectacol dedicat aniversării a 100 de ani de la naşterea actorului N.STROE şi a 80 de ani de la debutul „cuplului de aur” al Revistei româneşti dintre cele două războaie mondiale. Au urcat pe scenă atunci Stela Popescu, Al. Arșinel, Florin Piersic, Cristina Stamate, Horațiu Mălăele, Horia Moculescu, Eugen Cristea și Cristina Deleanu, Adrian Enache. Invitat special a fost Eugen Stroe, fiul actorului omagiat, N.STROE, sosit special din Israel.