Despre

Se naște pe 24 ianuarie 1905, la Fălticeni. Actor de mare talent, avea să fie considerat, peste ani, un „geniu al comediei și al umorului românesc”.

Băiat de negustor, GRIGORE VASILIU a vrut să se facă clovn, dar a fost oprit de tatăl său. Dădea însă semne către ce anume se va îndrepta în viață, încă de pe băncile școlii. „Despre Grigore Vasiliu Birlic se putea bănui ce va ajunge în viață: actor de mare talent. O simplă grimasă în liniștea deplină a orei, și toată clasa izbucnea în hohote de râs, dând peste cap lecția…”, scria Eugen Dimitriu în cartea “Ora;ul Muzelor”.

Familia însă considera actoria ca fiind o meserie neserioasă, așa încât tânărul Grigore se înscrie la Facultatea de Drept din Cernăuți. Aici, făcea figurație la Teatrul Național și, remarcat de director, este distribuit de regizorul Aurel Maican în comedia ”Musca spaniolă”, o adaptare de Tudor Mușatescu și Sică Alexandrescu. Fiind peltic, a fost „mai gâgă decât ar fi cerut textul” și a avut un succes răsunător care îi aduce oferta de a se angaja la teatru.

Și, totuși, GRIGORE VASILIU pică de 7 ori examenul de admitere la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuți. Motivul avea să devină unul dintre atuurile actorului, care a recunoscut: „eram peltic și scuipam când vorbeam”. În anul 1933, se transferă la Conservatorul din București, cu ajutorul regizorului Aurel Maican.

Joacă pe scenele diverselor companii particulare, în piese regizate de Sică Alexandrescu și Ion Iancovescu, devenind  vedeta Teatrului Vesel care ținea spectacolele într-o sală mică dintr-un pasaj de pe Bulevardul Elisabeta. Fusese înființat de regizorul Sică Alexandrescu și de dramaturgul Tudor Mușatescu și avea să funcționeze până în anul 1940. Amândoi aveau să creeze special spectacole pentru actorul lor fetiș, GRIGORE VASILIU BIRLIC, toate având un mare succes la public.

Din această perioadă își trage și porecla, transformată mai târziu în supranume, BIRLIC, care era titlul unei piese scrise de vienezii Arnold și Bach, adaptată special pentru el de dramaturgul Tudor Mușatescu și regizorul Sică Alexandrescu. Acțiunea din piesă era localizată în nordul Moldovei, erou principal, un funcționar, purtând numele de Costache Perjoiu, zis Birlic, din Fălticeni. Cu rolul titular din farsa “Birlic”, tânărul GRIGORE VASILIU cunoaște un succes uriaș, astfel încât ajunge să se identifice cu personajul și să-i adopte numele. O poreclă ce stârnea râsul, Birlic, cuvânt de origine turcă însemnând asul de la cărțile de joc, a devenit o marcă pe care actorul a adăugat-o numelui său, transformând-o în renume.

Ca actor de cinema, debutează în 1935, în primul film muzical românesc, ”Bing-Bang”, alături de celebrii actori de la Teatrul “Tănase”, N. Stroe și V. Vasilache, care semnau scenariul și regia.

La începutul anilor ’40, GRIGORE VASILIU BIRLIC joacă pe scena Sălii Savoy rolul Vijelie, în comedia muzicală “Acceleratul 402”, scrisă special de N. Stroe și V. Vasilache, pentru el și Nora Piacentini. Lumea se călca efectiv în picioare pentru a-l vedea jucând, alături de Virginica Popescu și Mircea Șeptilici.

Pe scena Teatrului “Tănase”, mai joacă în “Primul spectacol”, în care interpretează, alături de Ion Antonescu-Cărăbuș, o schiță de A. Cehov intitulată “Tragedian fără voie”. Era deja artist emerit. În acest spectacol, împarte scena cu Ion Lucian, Elena Burmaz, Puiu Călinescu, Vasile Tomazian, N. Stroe. De asemenea, la “Tănase” va juca, în stagiunea 1954-1955, în spectacolul “Visele se împlinesc”.

Pe scena de la Teatrul “Tănase”, genialul actor va reveni, peste ani, atunci când a simțit că firul vieții se va întrerupe. I-a cerut atunci impresarului său, Gaby Michailescu, să reia pentru public piesa de succes care îl consacrase, „Birlic”, pe care a și regizat-o. Alături de el au jucat atunci: Silvia Dumitrescu-Timică, Alexandru Giugaru, Petre Ștefănescu-Goangă, Nicolae Gărdescu, Vasilica Tastaman, Ion Antonescu-Cărăbuș și debutanta Cristina Stamate. A fost, firește, ultimul mare triumf al lui BIRLIC.

De-a lungul unei cariere impresionante, GRIGORE VASILIU BIRLIC a strălucit pe scena Naționalului bucureșteanu în piesa “O scrisoare pierdută”, regia Sică Alexandrescu, unde îi interpretează pe Dandanache, apoi pe Brânzovenescu. În 1956, la Festivalul Goldoni de la Veneția, Sică Alexandrescu a prezentat piesa ”Bădăranii” cu ”uriașii” Alexandru Giugaru, George Calboreanu și Grigore Vasiliu Birlic. Se spune că ploaia torențială care izbucnise în timpul actului III al piesei care se juca în aer liber, în grădina de la Palazzo Grassi, nu a clintit spectatorii care au rămas pe loc, hohotind și aplaudând în delir fiecare replică și mimică a lui ”Jupân Canciano – Signor Canciano”; BIRLIC nici măcar nu cunoștea limba italiană, în care se juca piesa. De asemenea, a interpretat magistral 13 personaje din opera marelui Caragiale, a jucat în peste 25 de filme și a strălucit în piese de teatru scrise de Molière, Carlo Goldoni,  Maxim Gorki, Jean Giraudoux, Liviu Rebreanu, Nikolai Gogol, Alexandru Voitin, Aurel Baranga, Tudor Mușteascu, Mircea Sântimbreanu.

„Spre deosebire de arta scriitorului, a pictorului și a muzicantului, arta actorului este, din păcate, perisabilă! Din creația lui nu rămâne nimic. Cinematograful biruie astfel o fatalitate dând actorului un pic de acces la nemurire. (…) Eu, Birlic cel din sală, îl urmăresc pe Birlic de pe ecran, dându-mi seama că el va supraviețui, că această imagine a artei mele va continua să trăiască în ochii unui spectator care nu s-a născut încă”, mărturisea genialul actor.

Se stinge din viață pe 14 februarie 1970, la București.