Despre

Se naște pe 2 octombrie 1939, în comuna Aliman, județul Constanța, într-o familie de învățători.

Crește alături de sora mai mare, Puica, în comuna natală, printre poveștile bunicilor, agricultori, și cântecele părinților, Gherghina și Aurel. Copilăria îi este marcată de dispariția mamei, care va lăsa un gol mare în sufletul său mic. „Copilăria, viața, le-am trăit fără sprijinul mamei. Eu i-am mulțumit printr-un cântec, „Măicuța mea”. Am o sensibilitate aparte față de mamă”, spunea, peste ani, când devenise deja celebru.

După absolvirea liceului din Medgidia, DAN SPĂTARU ia drumul Capitalei, ca să se facă profesor de sport. Nu a profesat însă niciodată, din cauza unei discopatii lombare. Iar asta îi va schimba viața. În 1962, începe să cânte melodii italiene la mare modă, la Casa studenților din București, dar primul mare succes îl are cu “Măicuța mea”, compus de Temistocle Popa, cântec pe care inițial nu a dorit să-l interpreteze, crezând că nu i se potrivește. Cântă și prin baruri, la Lido, Ambasador sau Cina, cu un costum de împrumut, alături de formația lui Horia Moculescu.

Începe să participe cu succes la festivaluri în țară și străinătate. În 1967, la Varadero, în Cuba, bate recordul la aplauze – 16 minute şi 19 secunde de aplauze neîntrerupte, performanță menționată în Cartea Recordurilor în dreptul numelui său. Cutreieră țara în lung și în lat, pentru că îi plăcea să le cânte oamenilor, iar aceștia încep să-l primească cu pâine și sare. Face turnee în Germania, Israel, Cuba, Ungaria, Italia, iar în 1970, după ce filmează pentru co-producția româno-sovietică “Cântecele mării”, devine mare vedetă și în URSS. În 1972, se angajează prim-solist la Teatrul Fantasio din Constanța.

Minunatele sale cântece, printre care  „Țărăncuță, țărăncuță”, „Nici o lacrimă”, „Nu-ți șade bine când plângi”, „Nu m-am gândit la despărțire”, „Oare, oare”, „Îți pare rău”, „În rândul patru”, „Drumurile”, „Vorbește lumea că-s ștrengar”, “Sărută marea”, “Să cântăm, chitara mea”, “Tu, eu și-o umbrelă”, “Trecea fanfara militară”, “Te-așteaptă un om”, s-au auzit de multe ori interpretate de DAN SPĂTARU pe scena Teatrului de Revistă “Constantin Tănase”, în numeroasele spectacole în care a fost invitat.

Datorită incredibilului succes pe care-l avea la public – a fost artistul care putea umple singur stadioane întregi – a fost considerat prima mare vedetă, în adevăratul sens al cuvântului, din România.

Întrebat odată de ce publicul îl iubește atât de mult, a răspuns: “Nu l-am mințit. Eu și când eram “binedispus”, bolnav sau aveam probleme de viață, mă duceam să cânt. Întâi am avut grijă de spectatori și după aceea de mine”.

Se stinge din viață pe 8 septembrie 2004, în urma unui infarct.