Începuturi
Actor de scenă și de vodevil, celebrul cupletist CONSTANTIN TĂNASE se naște pe 5 iulie 1880, la Vaslui. Făuritor de teatru – a înființat și condus Compania Cărăbuș -, dar și de mari vedete, CONSTANTIN TĂNASE a rămas în istorie ca o figură emblematică a teatrului de revistă românesc.
S-a născut într-o familie modestă – tatăl, Ion Tănase, era laborant de farmacie. Primul contact cu teatrul l-a avut prin frecventarea spectacolelor de la Grădina „Pârjoala”, unde se juca teatru popular, cu actori precum Zaharia Burienescu si I.D. Ionescu. Pentru că a fost cucerit pe loc de acest gen, s-a gândit să își formeze un grup de actori amatori, care să îi încânte pe cei apropiaţi. Prima lor reprezentaţie a avut loc chiar în beciul casei. Apoi, au început să joace teatru în hambare sau chiar în poieni, numărul celor care veneau să îi vadă crescând constant.
Prima experiență profesională ca actor a fost în cadrul trupei de teatru de limbă idiș condusă de Mordechai Segalescu: aveau nevoie de un actor pentru un spectacol în Vaslui și a fost ales tânărul Tănase, care era deja nelipsit de la repetiții.
În 1896, după școala gimnazială, se înscrie la Liceul militar din Iași, unde este respins la examenul medical. A plecat la Brăila, unde a frecventat o scurtă perioadă liceul „Nicolae Bălcescu”. Aici s-a împrietenit cu învățătorul și scriitorul Ion Adam, care i-a oferit catedra sa din Cursești, Rahova, întrucât Adam urma să plece din țară. TĂNASE și-a dezvoltat repede propriul stil de predare, promovând muzica și gimnastica.
La 14 octombrie 1899, se înrolează voluntar la Regimentul 1 Geniu București. După efectuarea stagiului militar, se înscrie la cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, pe care l-a absolvit în 1905. Începe să lucreze în teatru și, în 1917, se căsătorește cu Virginia Niculescu.
Talent autentic, CONSTANTIN TĂNASE a avut privilegiul să-și facă ucenicia actoricească laolaltă de un grup de tineri înzestrați, ca Maria Filotti, Marioara Voiculescu, Tony Bulandra, Gh. Storin, Ion Manolescu, V. Maximilian, care apoi au contribuit deopotrivă la strălucirea teatrului românesc în perioada dintre cele două războaie, și să joace încă din tinerețe alături de artiști uriași ca C.I. Nottara, Iancu Brezeanu, Petre Liciu, Ion Petrescu, N. Soreanu, Ion Livescu, Aristide Demetriade, Ion Morțun și Vasile Toneanu.
Cărăbuș
Astfel, va pune bazele Teatrului Cărăbuș, denumirea dându-i-o după forma sălii. Deschiderea publică a acestuia are loc pe 2 iulie 1919, cu premiera revistei „Pisica pe orez”, în care TĂNASE interpreta cupletul „Cotoiul e pe varză, pisica-i pe orez”. De aici, totul e istorie.
Din cauza nasului mare, primește porecla “Năsăilă”, ce va deveni faimoasă și de care se va atașa. „La început, aveam de luptat cu figura mea care, orice s-ar spune, nu inspira multă încredere”, declara Tănase, în 1932, în “Rampa”. De asemenea, în fața publicului, l-au consacrat personajul căruia el i-a dat viaţă, acela al cetăţeanului simplu, umil si necăjit, mereu in contradicţie cu birocraţia aparatului de stat, si o voce puternicã. Personajul său, unic în costumul său clasic, cu pătrăţele, crizantemă la butonieră si bastonas, s-a făcut purtătorul de cuvânt al unei întregi categorii sociale, ceea ce-l va aduce de multe ori în atenţia cenzurii.
De-a lungul unei cariere de succes, CONSTANTIN TĂNASE a devenit, grație tipului de personaj popular și repertoriului său constituit din pamflete sociale pline de vervă, un actor de o enormă popularitate. A lansat, prin companiile ”Cărăbuș” și ”Savoy”, genul revistei muzicale, cu montări strălucitoare, pline de fast, care au avut o mare priză la public. Aceste spectacole muzicale, bazate pe subiecte comice de cele mai multe ori facile, simple pretexte, îi vor oferi prilej acestui mare actor să-și susțină cupletele sale celebre, în fapt șarje caustice la adresa oficialităților, vădind inteligența scenică dublată de conștiință civică. Cupletul a fost îndreptat asupra năravurilor epocii, pentru a face din ele substanța spectacolului de revistă și a-i da o funcție socială. A satirizat moravurile, abuzurile, încercând să rostească, printre opreliștile cenzurii, problemele cetățeanului.
Inspirat de show-urile de cabaret pe care le vede în Franța, pune în scenă, la București, spectacole strălucite pe scena de la Cărăbuș și, ulterior, Savoy, lansează mari vedete, face turnee în străinătate lăudate de presa internațională a vremii. Iar celebrele sale cuplete vor face deliciul publicului și vor rămâne de referință pentru Revista de la noi.
Moștenirea
În afara numeroaselor producții teatrale, CONSTANTIN TĂNASE a cochetat și cu cinematograful, atât ca actor, cât și ca regizor, aducând în cele câteva filme care-l au drept protagonist, propriul său personaj: ”Călătoriile lui Rigadin de la Paris la București” (1924), ”Visul lui Tănase” (1932), ”Răbdare, Tănase!” (1943).
Se stinge din viață la sfârșitul lui august 1945. Au existat atunci zvonuri conform cãrora actorul ar fi fost ucis de cãtre Armata Roșie invadatoare. Potrivit acestei versiuni, TĂNASE ar fi fost “pedepsit” din cauza satirei din spectacolele sale pe care o făcea la adresa soldaților ruși care aveau obiceiul sã „rechiziționeze” toate bunurile personale purtate la vedere, mai ales ceasuri, pe care le cereau spunând: „Davai ceas”. Teoria nu s-a confirmat niciodată.
“Pe 29 august 1945, ora cinci dimineața, în consternarea și regretul profund al unei țări întregi, CONSTANTIN TĂNASE părăsește pentru totdeauna Revista românească, o dată cu viața. Deasupra mormântului său de la Cimitirul Bellu veghează, în eternitate, “Cărăbuș” –ul”, scria Aurel Storin, în cartea sa, “Teatrul de Revistă “Constantin Tănase” 1919 – 2000”.
În prezent, una dintre cele două case de cultură din Vaslui poartă numele lui CONSTANTIN TĂNASE, iar arhivele sale personale și multe dintre obiectele care i-au aparținut au fost donate de urmașii actorului Muzeului județean Vaslui. Din anul 1970, la Vaslui, începe să fie organizat un festival de comedie și umor care îi poartă numele, eveniment lansat atunci sub conducerea regretatului teatrolog și prozator Valentin Silvestru. Din 1980, manifestarea a devenit festival internațional.
