Despre

Se naște pe 6 februarie 1913, la Chișinău, tatăl său fiind de origine italiană, iar mama din Armenia. Compozitor, dirijor și baterist, SERGIU MALAGAMBA a fost și un veritabil showman şi mentor al multor muzicieni din perioada de după război, un adevărat dandy al Bucureştiului anilor ’40, un creator de trenduri în societatea românească a acelei epoci.

Studiază muzica la Conservatorul „Unirea” din Chișinău, între anii 1931-1933, iar după o perioadă de întrerupere, își va continua studiile, în 1950, la Conservatorul din București.

Serghei, cum îi spuneau apropiații, debutează ca baterist pe scena muzicală bucureșteană în anul 1937, participând în diferite formații de muzică de dans. În 1939, a dirijat primul său concert de muzică ușoară, cu Orchestra Malagamba cu care a cântat în barurile Melody şi Continental, până în anul 1941. A fost considerat cel mai bun baterist din România, faima lui depășind hotarele, dar și printre pionierii jazz-ului românesc. A colaborat cu numeroase formaţii de muzică uşoară, ca cele ale lui Dinu Şerbănescu, Ion Vasilescu, Henri Mălineanu şi Edmond Deda, de toţi aceştia legându-l şi frumoase prietenii. În perioada 1941 – 1945, a fost baterist în orchestra teatrului “Gioconda”, apoi a înfiinţat prima formaţie de jazz simfonic din Bucureşti, în 1942, pe care a dirijat-o într-un concert demonstrativ la sala ARO. A colaborat în repetate rânduri cu Maria Tănase, mai ales pe scena teatrelor de revistă bucureștene.

La începutul anilor ’40, a fost lansată o modă vestimentară excentrică, numită chiar „Malagamba”, mulți susținând că celebrul baterist ar fi lansat-o, ținând cont de modul neobișnuit în care acesta se îmbrăca. În vremea regimului Ion Antonescu, moda a fost reprimată de către autorități și catalogată drept indecentă; urmând zvonurile asupra paternității ei, artistul MALAGAMBA a fost arestat și internat în lagărul de la Târgu-Jiu pentru scurt timp, fiind acuzat de a fi „şef de sectă religioasă periculoasă siguranţei Statului”, tocmai din cauza malagambismului – moda vestimentară a acelor ani care cuprinsese mari mase de tineri dar şi personalităţi marcante ale scenei.

“Cred că prin 1942, eram în plin război, i-a venit ideea să-și îmbrace orchestra în cămăși de aceeași culoare. Cu cravate subțirele, cu pantofi cu talpa de crep, în ciorapi albi. Tineretul care mai rămăsese prin Capitala a prins ideea și a adoptat-o imediat. Așa a apărut moda malagambistului… Până și Constantin Tănase a apărut pe scenă îmbracat “exagerat”, făcând publicul să delireze. Povestea a luat proporții exagerate și a ajuns acolo unde guvernanții au decretat ca bietul Malagamba și adepții lui să fie internați în lagăr.”, spunea într-un interviu Horia Șerbănescu, actor al Teatrului “Tănase”.

“MALAGAMBA avea, pe lângă faima unui strălucit muzicant, și o înfățișare deosebită, cu trupul său subțirel, nervos, cu chipul smolit și mustăcioara à la d’Artagnan… Magazinele bucureștene se și apucaseră să-i lanseze moda: guler à la Malagamba, croială à la Malagamba, pantofi à la Malagamba (înguști și cu tocuri înalte), sacouri à la Malagamba, cu revere mici… Școlile de dans începuseră și ele să-și facă reclamă cu anunțul: «Predăm dansul Malagamba!». Iată-ne pe noi, cei de la malul Dâmboviței, câștigându-ne o celebritate pe care alții n-au avut-o. Fiindcă n-a existat niciodată un «dans Ginger Rogers», nici măcar un «dans Fred Astaire». Însă «dansul Malagamba» a fost și s-a dansat cu frenezie.”, spunea compozitorul Temistocle Popa, în cartea „Trecea fanfara militară”.

După închisoare, MALAGAMBA a reintrat destul de dificil în viaţa artistică, în anul 1945, dirijând opereta „Sfinxul din Hollywood” de Ralph Benatsky. A fost baterist şi dirijor la Teatrul „Elly Roman” și la cel de Estradă, iar între anii 1949 – 1954 a concertat, ca interpret, în cadrul unor spectacole cu mare priză la public, la Sala Dalles din Capitală. A fost şi profesor de percuţie la Şcoala Populară de Artă și a instruit noi toboşari.

Între 1955 și 1974, SERGIU MALAGAMBA a fost dirijor al Teatrului “Constantin Tănase”, cu care a întreprins un turneu de succes la Paris, în 1965. Cu „Baletul tobelor”, solo-ul său de baterie pe care a fost creat chiar şi un dans, a făcut furori atunci pe scena celebrei săli “Olympia”. De asemenea, cu Teatrul Tănase și Orchestra de Jazz București, dirijată de el, întreprinde un turneu excepțional în mari orașe din URSS. MALAGAMBA devine acolo, în numai câteva săptămâni, o vedetă internațională.

La Teatrul “Tănase”, dirijează orchestra sau semnează conducerea muzicală pentru spectacolele: “Călătorie pe note”, “Ocolul Pământului în 30 de melodii”, “Vitamina M… Muzica”, “București… 500”, “Revista dragostei”, “Colibri music-hall”, “Femei… Femei… Femei…”, “Cu concertul în buzunar”, “Sonatul lunii”.

Se stinge din viață la 15 aprilie 1978, la Bucureşti.