Despre

S-a născut pe 21 iunie 1920, la București, în cartierul Grivița. Alexandru, căci așa îl cheama, de fapt, era fiul actorului Jean Tomescu. Va fi crescut pentru câțiva ani de mama lui, Fotina Călinescu, angajată la o fabrică de țigarete. Avea doar șase ani, când mama lui se stinge și este luat în grija surorilor ei.

În timpul adolescenței, se vede nevoit să se angajeze și să-și facă un rost în viață, întrucât unul dintre unchii săi, în casa căruia locuia, i-a impus asta, spunându-i că altfel nu îi va mai da de mâncare. Își începe cariera jucând în „revistele” de cinematograf ce prefațau cândva proiecția unui film în sălile de cinema.

În 1948, PUIU CĂLINESCU intră în trupa Teatrului „Constantin Tănase”, care l-a consacrat și căruia artistul i-a rămas credincios până la sfârșitul vieții. “Primul spectacol”, care marchează premiera noului Ansamblu de Estradă, cum se numea, în 1952 Teatrul “Tănase”, spectacol care îi avea în distribuție pe Ion Lucian, Grigore Vasiliu Birlic, Ion Antonescu Cărăbuș, N. Stroe, Zizi Șerban, Titi Botez, Horia Căciulescu, Vasile Tomazian; dar și “Fără mănuși”, “Și Ilie face sport”, “Cer cuvântul!”, “Un băiat iubește o fată”, “Ca la Revistă”, “Pagini alese din Revista de altădată”, “Nicuță… la Tănase”, “Femei… Femei… Femei…” sunt o parte dintre spectacolele în care a strălucit. De asemenea, unul dintre primele spectacole în care deține rolul principal este “Bujor al 12-lea”, din distribuția căruia mai făceau parte: Dan Demetrescu, Elena Burmaz, Al Giovani, Vasile Tomazian și fotbalistul Ozon, celebru la acea vreme.

“PUIU CĂLINESCU a fost un actor unic, fără pereche. Dacă întâmplarea sau destinul sau cine-știe-cine l-ar fi dus la Hollywood la momentul oportun, multe dintre vedetele comice americane ar fi rămas, poate, în umbra lui. Avea o mobilitate a feței și a trupului de neînchipuit. Avea geniu comic.”, scria Aurel Storin, în cartea “Teatrul de Revistă <<Constantin Tănase>> 1919 – 2000”.

PUIU CĂLINESCU și-a scris singur partiturile comice pentru spectacolele Teatrului “Tănase” jucate în sala din Calea Victoriei 174 în care a fost protagonist: “Sonatul lunii”, „Un băiat de zahăr… ars”, „Trăsnitul meu drag”, „Idolul femeilor”, “Frumosul din pădurea zăpăcită”, “Eu vă fac să râdeți!”, “E nemaipomenit!”, “Omul care aduce râsul”, “Bărbatul fatal”, “Superman”, dar și de la Grădina Boema, unul dintre acestea fiind “O seară la Boema”.

“Stagiuni la rând, repertoriul sălii din Calea Victoriei 174 cuprindea câte o premieră scrisă și interpretată de Puiu Călinescu. Se formase o echipă solidă, Puiu Călinescu – autor și interpret, Petre Mihăescu – compozitor, autorul unor cântece de binemeritat succes, și Bițu Fălticineanu – regizor, care mirosea întotdeauna unde se ascunde succesul. Puiu Călinescu era ca o planetă în jurul căreia asteroizii formau lumi astrale de revistă”, mai scrie Aurel Storin, în cartea citată.

Este solicitat deseori în programele tv de divertisment și joacă într-o serie de filme dintre care amintim: “B.D. – Brigada Diverse”, cu memorabilul rol Trandafir, “Nea Mărin Miliardar”, “Un surâs în plină vară”, “De-aș fi… Harap Alb”, “Împușcături pe portativ”.

“Pentru mine râsul este o condiție a vieții. Cred că biata mama s-a gândit ca eu să fiu de „râsul lumii”. Există și oameni mai acri, mai închiși, mai mofluzi, iar eu îmi fac o datorie să îi fac să râdă… Eu cred că am să râd și pe lumea celalaltă, acolo, în Cosmos”, spunea, într-un interviu.

Se stinge din viață pe 16 mai 1997, pe un pat de spital, la Floreasca, spunându-le, zice legenda, bancuri asistentelor medicale care îl îngrijeau, până în ultima clipă.