Despre

Pe 4 noiembrie se năștea, în anul 1903, compozitorul ION VASILESCU, cel care avea să devină cea mai proeminentã personalitate a muzicii ușoare românești din secolul XX.

Excepțional făuritor de cântece, precum: “Suflet candriu, de papugiu”, “Bucureștiul meu iubit”, “Mi-am pus busuioc în păr”, “Tărăncuță, Tărăncuță”, “Glasul roților de tren”, “Cu lăutarii după mine”, “Fetițe dulci, ca-n București”, “Cântecel de dor și of”, “Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara”, “Dă-i cu șprițul pân la ziuă”, “Hai să-ți arăt Bucureștiul noaptea”, “Mi te-ai lipit de suflet”,  “În noaptea asta, toată lumea e a mea”, “Astăzi e ziua ta”, “Ți-am luat un mărțișor”, “Cel mai frumos tango din lume”, “Inima-i un telefon”, “Hai acasă, puișor”, “Cântă-mi să-mi uit dragostea”, “Firicel de floare-albastră”, “Așa-mi bate inima”, “Habar n-ai tu”, “La fereastra unde doarme o pisică”, “Azi noapte te-am visat”, “Ce știi tu ce-i dragostea?”, “Cântă d-alea de-ale noastre”, creațiile sale au fost interpretate de mari artiști, ca: Maria Tănase, Gică Petrescu, Mia Braia, Dorina Drăghici, Ioana Radu, Dorel Livianu, Titi Botez, Jean Moscopol, Elena Zamora, Vasile Vasilache.

Deși s-a născut la București, studiile și momentul afirmării timpurii s-au produs la Craiova. Nemulțumit însă cu studiile muzicale locale, poposește la București (1924) și apoi la Paris (1925), unde devine discipolul maeștrilor D.G.Kiriac și Paul le Flem. După ce obține o mențiune la Premiul de compoziție “George Enescu” (1926) pentru un Cvartet de coarde lăudat de însuși Enescu, pare că va pătrunde în zona muzicii “grele”. El însă își dorește altceva.

În 1926, îi face o vizită lui Constantin Tănase, în grădina din strada Academiei, cerându-i să-l angajeze ca muzicant la Teatrul “Cărăbuș”. “După ce m-a supus unui examen sumar, căruia i-am făcut față și care a durat numai vreo 10 minute, m-a angajat cu un salariu destul ce bun, plătindu-mi chiar și zilele de ploaie în care nu se juca, ceea ce, am aflat mai pe urmă, era la el un semn de deosebită prețuire” – ION VASILESCU, citat în cartea cu același nume scrisă de Ana Frost.

Pe parcursul anilor, va prelua bagheta de dirijor la teatrele “Cărăbuș”, “Alhambra”, “Gioconda”, “Ion Vasilescu” și la Teatrul de Estradă, fiind în același timp și compozitor al creațiilor care se cântă pe aceste scene. Creații care, în majoritatea lor, au un incredibil succes la public. Nu este doar lăudat de presă și răsfățat de public, datorită calităților sale incontestabile, ci și respectat și apreciat de confrații mai tineri, pe care a căutat să-i încurajeze și să-i îndrume. Mulți creatori de seamă ai muzicii ușoare, printre care Henri Mălineanu, Nicolae Kirculescu, Florentin Delmar, Aurel Giroveanu, Radu Șerban, Vasile Veselovski, Temistocle Popa, Gelu Solomonescu sunt, într-o anumită, măsură discipolii săi.

Se stinge din viață la 1 decembrie 1960, lăsând în urma sa peste 800 de cântece.