Despre

Se naște pe 18 februarie 1922, la Craiova. Cunoscută solistă de muzică ușoară, a fost aplaudată ani la rând pe scena Teatrului de Revistă “Constantin Tănase”.

DORINA DRĂGHICI începe să cânte în public, alături de soțul ei, Nicu Stoenescu, încă din anul 1940. Unul dintre cele mai importante momente ale carierei sale este acela când apare, în septembrie 1952, pe scena Ateneului Român, cu prilejul primului concert de muzică ușoară susținut aici.

Ani la rând, DORINA DRĂGHICI a fost una dintre cele mai importante soliste ale Teatrelor “Constantin Tănase” și “Ion Vasilescu” din București, lansând melodii care aveau să devină foarte îndrăgite. “Firicel de floare-albastră”, „Parfumul străzilor”, “Știu că mă iubești și tu”, „Să nu te superi dacă plâng”, „Marinică”, „Scrisoare de dor”, „Nu mă uita”, „Nu mă mai gândesc la tine”, „Tropa, tropa”, „Inimile noastre se-ntâlnesc”, “Când trandafirii-au înflorit”, „Cine mi-e drag mă așteaptă”, „Nu mă uita”, „De ce nu ești ca-n prima zi”, „Ia-mă la braț și spune-mi „tu”, “Îmi spune inima”, „Pentru prima oară-n viața mea iubesc” sunt câteva dintre melodiile sale, scrise de mari compozitori, precum Gherase Dendrino, Nicolae Kirculescu, Henri Mălineanu, Ion Vasilescu sau Vasile Veselovski.

Pe scena Teatrului “Constantin Tănase”, DORINA DRĂGHICI apare începând cu anul 1952. Va fi aplaudată, de-a lungul anilor, în spectacole precum: “Primul spectacol”, “Fără mănuși”, “Miniaturi pe portativ”, “Melodii… Melodii… Melodii…”, “București 500”, “Între noi, femeile!”, “Aventurile unei umbrele”.

Se stinge din viață în anul 1994.

Se stinge din viață la 2 aprilie 1997, la New York.